Dacă te îmbolnăvești în timp ce lucrezi în străinătate, în Germania poți primi 100% din salariu în primele șase săptămâni de incapacitate de muncă, în Țările de Jos cel puțin 70% din venitul tău timp de până la 104 săptămâni, iar în Polonia, în mod obișnuit, 80% din baza de calcul pentru maximum 182 de zile. Diferențele dintre aceste sisteme sunt însă mult mai mari decât simpla comparație a procentelor.
Pentru o persoană care lucrează în străinătate, există trei întrebări esențiale: câți bani vei primi, cât timp poți beneficia de indemnizație și cine este responsabil de plata acesteia? În practică, Germania oferă cea mai mare protecție financiară la începutul perioadei de boală, Țările de Jos asigură cea mai lungă perioadă de protecție și un nivel ridicat de protecție împotriva concedierii, în timp ce în Polonia perioada de acordare a indemnizației este mai scurtă.
Indemnizația de boală în cifre – comparație Polonia / Țările de Jos / Germania
| Țara | Valoarea indemnizației | Cine plătește? | Durata maximă |
|---|---|---|---|
| Polonia | În mod obișnuit 80% din baza de calcul | Mai întâi angajatorul, apoi ZUS | 182 de zile |
| Țările de Jos | Minimum 70% din venit | De regulă angajatorul, în anumite cazuri UWV | Până la 104 săptămâni |
| Germania | 100% în primele 6 săptămâni, apoi 70% din brut, maximum 90% din net | Mai întâi angajatorul, apoi casa de asigurări de sănătate | 78 de săptămâni în decurs de 3 ani |
Este important de reținut că simpla comparare a procentelor nu oferă o imagine completă asupra acestor sisteme. Cele mai mari diferențe apar în ceea ce privește durata protecției și entitatea care suportă efectiv costurile în perioada de boală.
Indemnizația de boală în Țările de Jos – cum funcționează în practică?
În Țările de Jos poți beneficia de indemnizație în caz de boală timp de până la 104 săptămâni, adică doi ani întregi. Sistemul se bazează în principal pe obligația angajatorului de a continua plata unei părți din salariu pe perioada bolii. Totuși, regulile pot fi diferite în cazul muncii temporare sau al angajării prin intermediul unei agenții de muncă.
Cât primești și pentru cât timp? – 70% din dagloon, până la 104 săptămâni
În Țările de Jos, indemnizația sau plata în perioada de boală reprezintă cel puțin 70% din venitul salarial și poate fi acordată pentru maximum 104 săptămâni. La calcul poate fi luat în considerare, printre altele, așa-numitul dagloon, adică venitul zilnic utilizat ca bază pentru calcularea anumitor prestații.
Nivelul minim prevăzut de lege este de 70%, însă suma efectiv primită poate fi mai mare. Unele contracte colective de muncă, cunoscute sub denumirea de CAO, prevăd plata a 90% sau chiar 100% din salariu în primul an de boală. De aceea, înainte de semnarea unui contract de muncă, merită să verifici dacă pentru postul sau domeniul tău se aplică un anumit CAO.
În 2026 se aplică, de asemenea, un plafon pentru venitul zilnic luat în calcul. Valoarea maximă a SV-dagloon este de aproximativ 227 de euro brut pe zi. Prin urmare, în cazul veniturilor ridicate, indemnizația nu va fi calculată întotdeauna pe baza întregului salariu efectiv.
Cine plătește – angajatorul sau UWV?
În cazul angajării directe la un angajator olandez, acesta este, de regulă, responsabil pentru continuarea plății salariului pe perioada bolii. Situația poate fi diferită în cazul persoanelor angajate temporar sau prin intermediul unei agenții de muncă.
UWV este o instituție publică din Țările de Jos care, printre altele, se ocupă de anumite prestații legate de boală și incapacitatea de muncă. Pentru anumite categorii de lucrători temporari sau persoane angajate prin agenții, UWV poate prelua plata indemnizației.
Această diferență este deosebit de importantă pentru persoanele care găsesc un loc de muncă în Țările de Jos prin intermediul unei agenții. Nu trebuie să presupui automat că un angajat al unei agenții beneficiază exact de aceleași condiții ca o persoană angajată direct de o companie. Tipul contractului, statutul profesional și momentul în care apare boala pot avea o importanță semnificativă.
Nu ai nevoie de un certificat medical clasic – rolul bedrijfsarts
În Țările de Jos, de regulă, nu trebuie să mergi la medicul de familie pentru a obține un certificat medical clasic pentru a anunța angajatorul că ești bolnav. Capacitatea ta de a munci este evaluată, în principal, de bedrijfsarts, adică medicul de medicina muncii.
Bedrijfsarts evaluează dacă și în ce măsură poți să îți desfășori activitatea profesională și contribuie la stabilirea momentului și condițiilor în care te poți întoarce la muncă. Acesta nu trebuie confundat cu huisarts, care este medicul de familie în sistemul olandez.
În practică, cel mai important este să îți anunți angajatorul cât mai repede posibil, conform procedurii aplicabile în companie. Ulterior, angajatorul te poate îndruma către bedrijfsarts pentru evaluarea situației.
Sistemul olandez pune, de asemenea, un accent puternic pe revenirea la activitatea profesională. Atât angajatorul, cât și angajatul au anumite obligații legate de reintegrarea profesională. Prin urmare, o boală de lungă durată nu înseamnă automat că angajatul rămâne complet în afara activității profesionale pe parcursul celor 104 săptămâni.
Protecția împotriva concedierii în perioada bolii – opzegverbod
În Țările de Jos, în primele 104 săptămâni de boală, angajatul beneficiază, în principiu, de o interdicție de concediere din cauza bolii. Această protecție este cunoscută sub denumirea de opzegverbod bij ziekte.
Este unul dintre principalele avantaje ale sistemului olandez din perspectiva siguranței locului de muncă. Simplul fapt că ești bolnav nu ar trebui, în principiu, să constituie un motiv pentru concediere în perioada de protecție.
Acest lucru nu înseamnă însă că angajatul are o garanție absolută de păstrare a locului de muncă în orice situație. Există anumite excepții prevăzute de lege, iar nivelul protecției depinde și de tipul contractului și de circumstanțele în care încetează raportul de muncă. Cu toate acestea, o perioadă de protecție de până la 104 săptămâni împotriva concedierii din cauza bolii reprezintă o garanție foarte importantă.
De asemenea, trebuie să ții cont de faptul că primele una sau două zile de boală pot fi neplătite, dacă acest lucru este prevăzut în regulile aplicabile la angajator sau în contractul colectiv de muncă relevant.
Indemnizația de boală în Germania – cum funcționează în practică?
În Germania, sistemul este deosebit de avantajos la începutul perioadei de boală, deoarece în primele șase săptămâni angajatul poate primi, în principiu, 100% din salariu. După această perioadă, plata este preluată de casa de asigurări de sănătate.
Primele 6 săptămâni: 100% din salariu – Entgeltfortzahlung
În primele șase săptămâni, adică 42 de zile de incapacitate de muncă, angajații din Germania au, în principiu, dreptul la 100% din remunerație, plătită de angajator. Acest mecanism se numește Entgeltfortzahlung im Krankheitsfall și este reglementat de legislația germană privind continuarea plății salariului în caz de boală.
Pentru a beneficia de acest drept, trebuie însă să fi lucrat pentru același angajator timp de cel puțin patru săptămâni fără întrerupere. Dacă te îmbolnăvești înainte de expirarea acestei perioade, se pot aplica alte reguli.
Pentru angajat, este un sistem foarte avantajos. În această primă perioadă de boală, veniturile nu scad automat la 70% sau 80%: în principiu, salariul obișnuit continuă să fie plătit conform regulilor aplicabile.
După 6 săptămâni: Krankengeld de la casa de asigurări – 70% brut / maximum 90% net
Începând cu a șaptea săptămână de boală, indemnizația este, de regulă, plătită sub forma Krankengeld de către casa de asigurări de sănătate. Aceasta reprezintă, în principiu, 70% din venitul brut supus contribuțiilor, dar nu poate depăși 90% din venitul net corespunzător.
Această diferență dintre brut și net este foarte importantă, deoarece vorbim despre două valori diferite utilizate în calcul.
Krankenkasse, adică casa germană de asigurări de sănătate, preia plata Krankengeld după încheierea perioadei de șase săptămâni în care angajatorul este obligat să continue plata salariului.
În 2026 se aplică, de asemenea, o limită legală pentru calcul. Valoarea maximă a Krankengeld este de aproximativ 135,63 euro pe zi. În cazul persoanelor cu venituri ridicate, indemnizația poate fi, prin urmare, limitată de acest plafon legal.
Pentru angajat, nu este suficient să întrebe „ce procent voi primi?”. Este important să știe și pe ce bază se calculează indemnizația, dacă limita se raportează la venitul brut sau net și dacă veniturile sale depășesc plafonul legal relevant.
Durata maximă – 78 de săptămâni în decurs de 3 ani
Krankengeld poate fi acordat timp de maximum 78 de săptămâni într-o perioadă de trei ani atunci când este vorba despre aceeași boală.
Prin urmare, sistemul german oferă o protecție financiară pe termen lung, însă pentru o perioadă mai scurtă decât în Țările de Jos, unde indemnizația poate fi acordată timp de până la 104 săptămâni.
După epuizarea perioadei maxime, situația financiară și profesională a angajatului se poate schimba. În funcție de starea de sănătate și de capacitatea de a reveni la muncă, pot deveni relevante alte prestații sau proceduri legate de incapacitatea de muncă pe termen lung.
În practică, Germania oferă, așadar, o protecție financiară foarte bună la începutul bolii – 100% din salariu în primele șase săptămâni –, dar se situează în urma Țărilor de Jos în ceea ce privește durata maximă a protecției.
Anunțarea bolii și eAU
În Germania, sistemul eAU (elektronische Arbeitsunfähigkeitsbescheinigung) permite medicului să transmită electronic către casa de asigurări informațiile privind incapacitatea de muncă. Angajatorul poate consulta ulterior datele necesare în format digital.
eAU reduce astfel birocrația și, în general, elimină necesitatea ca angajatul să ducă personal un certificat medical pe hârtie la angajator sau la casa de asigurări.
Acest lucru nu înseamnă însă că nu mai trebuie să îți informezi angajatorul. Ai în continuare obligația de a-l anunța cât mai repede că ești bolnav și că nu vei putea veni la muncă. Termenele și modalitățile de comunicare pot fi stabilite și prin contractul de muncă sau prin regulamentul intern al companiei.
Spre deosebire de Țările de Jos, în Germania nu există o interdicție generală de concediere care să acopere automat întreaga perioadă a bolii. Prin urmare, concedierea în timpul unei perioade de incapacitate de muncă este posibilă din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, concedierea din motive medicale trebuie să respecte anumite condiții prevăzute de legislația muncii.
Indemnizația de boală în Polonia – punctul de referință
În Polonia, sistemul se bazează pe o împărțire relativ clară a responsabilităților: la început, angajatorul plătește așa-numita wynagrodzenie chorobowe, adică remunerația pentru perioada de boală, iar ulterior indemnizația poate fi preluată de ZUS, instituția poloneză de asigurări sociale.
Remunerația pentru perioada de boală – angajatorul timp de 33/14 zile, apoi indemnizația
În primele 33 de zile de boală dintr-un an calendaristic, remunerația pentru perioada de boală este plătită de angajator. Pentru angajații care au împlinit vârsta de 50 de ani, această perioadă este redusă la 14 zile.
Începând cu a 34-a zi de boală, respectiv cu a 15-a zi pentru angajații de peste 50 de ani, salariatul poate avea dreptul la indemnizația de boală. Aceasta este plătită de ZUS sau, în cazul angajatorilor care au calitatea de plătitori ai prestațiilor, direct de angajator.
80% din baza de calcul, cu excepții de 100%
Indemnizația standard de boală în Polonia reprezintă 80% din baza de calcul. În anumite situații, angajatul poate primi însă 100%.
Un nivel de 100% se aplică, printre altele, în cazul incapacității de muncă în timpul sarcinii, al unui accident produs pe traseul dintre domiciliu și locul de muncă și în anumite situații legate de donarea de organe.
Aceasta este o diferență importantă față de Germania, unde în primele șase săptămâni de boală angajatul poate primi, în principiu, 100% din remunerație, indiferent de cauza bolii.
Perioada de așteptare și durata maximă – 182 de zile
În Polonia, un angajat care este asigurat obligatoriu pentru caz de boală trebuie, în principiu, să fi fost asigurat timp de 30 de zile pentru a dobândi dreptul la prestații de boală. În cazul asigurării voluntare, perioada de așteptare este, de regulă, de 90 de zile.
Durata standard maximă de acordare a indemnizației de boală este de 182 de zile. Această perioadă este, prin urmare, considerabil mai scurtă decât cele 78 de săptămâni prevăzute în Germania și cele 104 săptămâni posibile în Țările de Jos.
Polonia, Țările de Jos sau Germania – care sistem protejează cel mai bine angajatul?
Cea mai lungă perioadă de protecție este oferită de Țările de Jos – până la 104 săptămâni, adică doi ani. În plus, în această perioadă există, în principiu, o protecție puternică împotriva concedierii din cauza bolii. Dacă te interesează în primul rând nivelul veniturilor în primele săptămâni de incapacitate de muncă, Germania este cea mai avantajoasă.
Principalele diferențe sunt următoarele:
- Germania: 100% din salariu în primele șase săptămâni, apoi Krankengeld; maximum 78 de săptămâni în decurs de trei ani.
- Țările de Jos: minimum 70% din venit și, în funcție de CAO, în unele cazuri 90–100% la începutul perioadei de boală; până la 104 săptămâni și, în principiu, interdicția concedierii din cauza bolii în perioada de protecție.
- Polonia: în mod obișnuit 80% din baza de calcul și maximum 182 de zile.
Cea mai importantă diferență dintre aceste trei țări nu constă, așadar, doar în procentul indemnizației. Toate cele trei sisteme oferă, în general, un nivel cuprins între aproximativ 70% și 100%, însă distribuie protecția în timp în mod diferit și stabilesc responsabilități diferite pentru plata indemnizației.
Germania oferă cea mai bună protecție financiară la începutul bolii, deoarece în primele 42 de zile angajatul primește, în principiu, întregul salariu. Țările de Jos asigură cea mai lungă perioadă de protecție – până la 104 săptămâni – și se remarcă printr-o protecție deosebit de puternică împotriva concedierii în perioada bolii. Polonia are cea mai scurtă perioadă maximă, de 182 de zile, cu un nivel standard al indemnizației de 80% din baza de calcul.
Dacă iei în calcul să lucrezi în străinătate, nu ar trebui, prin urmare, să compari doar salariul pe oră sau venitul lunar. Condițiile de angajare, CAO-ul aplicabil și regulile privind perioadele de boală pot face, de asemenea, o diferență semnificativă. După ce ai ales țara în care vrei să lucrezi, poți consulta și ofertele de muncă disponibile pe europa.jobs și să acorzi atenție tipului de contract și angajatorului cu care vei fi angajat oficial.
Articole asociate:
- https://blog.europa.jobs/ro/art-accident-de-munca-in-strainatate-ghid-complet-ce-trebuie-sa-faci-pe-cine-sa-anunti-si-cum-sa-obtii-despagubiri/
- https://blog.europa.jobs/ro/art-munca-in-germania-sau-munca-in-tarile-de-jos-bugetul-pentru-inceput/
FAQ
Este valabil certificatul medical polonez (L4) în Germania și în Țările de Jos?
Un certificat medical eliberat în Polonia poate servi drept dovadă a incapacității de muncă, însă procedura de recunoaștere a documentelor depinde de țară, angajator și sistemul de asigurări. Dacă te îmbolnăvești în timp ce lucrezi în Germania sau în Țările de Jos, cea mai sigură soluție este să urmezi procedura aplicabilă în țara în care lucrezi și să îți informezi imediat angajatorul.
În Germania, sistemul eAU are un rol important, deoarece informațiile privind incapacitatea de muncă sunt transmise electronic în sistemul german. În Țările de Jos, angajatul nu are, de regulă, nevoie de un certificat medical clasic eliberat de medicul de familie, deoarece capacitatea de muncă poate fi evaluată de bedrijfsarts.
Ce se întâmplă dacă epuizez perioada maximă de acordare a indemnizației de boală?
După atingerea perioadei maxime – 182 de zile în Polonia, 78 de săptămâni în Germania sau până la 104 săptămâni în Țările de Jos –, dreptul la indemnizația de boală în forma respectivă încetează, în principiu.
Situația ulterioară depinde de starea de sănătate, de capacitatea persoanei de a reveni la muncă și de legislația aplicabilă în fiecare țară. În cazul unei incapacități de muncă prelungite, pot deveni relevante alte prestații sau proceduri legate de continuarea protecției sociale ori de o eventuală incapacitate permanentă de muncă.
Îmi pot pierde locul de muncă în timp ce sunt în concediu medical în străinătate?
În Țările de Jos, în primele 104 săptămâni există, în principiu, o interdicție de concediere din cauza bolii. În Germania, concedierea în timpul unei perioade de incapacitate de muncă este posibilă din punct de vedere juridic.
Cu toate acestea, concedierea din motive de boală în Germania trebuie să îndeplinească anumite condiții prevăzute de legislația muncii. Simplul fapt că un angajat este bolnav nu este, în mod automat, un motiv suficient pentru concediere. Trebuie luate în considerare, printre altele, tipul contractului, motivul concedierii și circumstanțele concrete ale raportului de muncă.
Cum și când trebuie să îmi anunț angajatorul despre boală în Țările de Jos și Germania?
Trebuie să îți informezi angajatorul despre boală cât mai repede posibil, de preferat conform procedurii stabilite de companie și, în multe cazuri, înainte de începerea programului de lucru.
În Țările de Jos, angajatorul poate solicita, de exemplu, anunțarea bolii prin telefon sau printr-un sistem intern. Ulterior, angajatul poate fi îndrumat către un bedrijfsarts pentru evaluarea capacității de muncă.
În Germania trebuie, de asemenea, să îți informezi angajatorul fără întârziere. Datele medicale sunt, de regulă, transmise electronic către casa de asigurări prin sistemul eAU. Angajatorul poate consulta ulterior informațiile necesare în format digital. Obligația de a anunța direct angajatorul cu privire la absență rămâne însă valabilă.
