Te-ai întrebat vreodată daca angajatorul îți poate refuza concediul de odihnă?

Reglementări Codul Muncii
Dreptul la concediu anual este un drept fundamental prevăzut de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În legislația internă, dreptul la concediu anual este un drept principal derivat din dreptul fundamental la odihnă, prevăzut de Constituția României. Codul muncii , la articolele 144-151 enumeră drepturile principale ale salariatului, iar printre acestea se regăsește și dreptul la concediu anual plătit.
La câte zile de concediu avem dreptul
Ca o regulă generală, fiecare angajat are dreptul la un concediu de odihna de 20 de zile lucrătoare, însă există și prevederi speciale cu privire la durata concediului:
- Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, persoanele cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani primesc cel puțin trei zile lucrătoare în plus la concediul de odihnă.
- Se exclud de la calculul zilelor de concediu: concediul de maternitate, concediul de risc maternal și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav
- În sectorul public, durata concediului de odihnă poate varia și în funcție de vechimea în muncă: 21 sau 25 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în muncă.
Zilele libere suplimentare și concediul fără plată
Există și zile libere suplimentare, care sunt plătite și nu se includ în durata concediului de odihnă. Angajații au dreptul la acestea în cazul unor evenimente speciale, conform prevederilor din contractul colectiv de muncă unic la nivel național:
- Căsătoria salariatului – cinci zile libere;
- Căsătoria copilului – două zile libere;
- Nașterea unui copil – cinci zile libere pentru tată (plus încă zece zile libere dacă a urmat și un curs de puericultură);
- Decesul soțului, copilului, părinților, socrilor – trei zile libere;
- Decesul bunicilor, fraților, surorilor – o zi liberă;
- Donarea de sânge – o zi liberă, conform Hotărârii nr. 1364/2006;
- La schimbarea locului de muncă și mutarea domiciliului, în cadrul aceleiași unități, în altă localitate – cinci zile.
În plus, dacă apar și alte situații personale pentru care angajații au nevoie de câteva zile libere, aceștia au dreptul la concediu fără plată. De asemenea, pot fi acordate 30 de zile de concediu fără plată pentru pregătirea și susținerea lucrărilor de diplomă în învățământul superior.
De asemenea, sărbătorile libere legale nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual.
Se poate refuza concediul de odihnă?
Jurisprudența europeană spune că salariatul nu își poate pierde în mod automat dreptul dobândit la concediu anual plătit pentru că nu a solicitat concediu, dar doar dacă absența condițiilor necesare pentru a exercita acest drept îi este imputabilă angajatorului. Rezultă așadar că, și în situația în care au trecut cele 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual, iar salariatul nu a beneficiat de concediu de odihnă, salariatul nu va pierde acest drept dacă acest lucru nu îi este imputabil.
În schimb, dacă salariatul refuză sau se abține în mod deliberat să efectueze concediul în intervalul legal stabilit de fiecare legislație în parte, iar angajatorul poate face dovada că și-a îndeplinit obligația de a asigura efectuarea concediului de odihnă, acesta din urmă nu va mai fi obligat să îi acorde salariatului nici acest drept (exercitarea lui în natură) și nici indemnizația la încetarea raporturilor de muncă (efectuarea în echivalent).
Desigur, angajatorul va fi cel care va trebui să dovedească faptul că, deși i s-a oferit salariatului posibilitatea de a efectua concediul anual de odihnă, deși acesta a fost informat corespunzător în acest sens, deși angajatorul și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege pentru ca salariatul să beneficieze de dreptul său, acesta din urmă, în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză, nu și-a exercitat acest drept.
Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, verifică ultimele job-uri publicate pe platforma noastră >>